O plimbare cu bicicleta

Va spuneam si cu alta ocazie ca nu prea stiu sa merg cu bicicleta. In vara trecuta mi s-a pus pana rau de tot si am dorit cu toata forta sa invat sa merg cu bicicleta. Nu aveam banuti suficienti sa cumpar una si nici ai mei nu prea ma lasau, crezand ca e mult prea tarziu sa invat si ca o voi cumpara degeaba si nu o voi folosi niciodata. Si pentru ca nimic nu ma opreste atunci cand chiar imi doresc ceva, am vorbit cu un prieten de familie care avea vreo 3 biciclete si a putut sa imi imprumute si mie una. Mi-a lasat-o toata vara si am putut astfel sa fac "primii mei pasi" pe o bicicleta.
Ceea ce a urmat a fost foarte amuzant pentru mine pentru ca habar nu aveam cu ce se mananca si nu reuseam nici macar sa imi tin echilibrul, dar pentru prietenul meu cred ca au fost niste zile foarte chinuitoare.. :))
El a fost nevoit sa imi faca pe plac pentru ca stie sa mearga pe bicicleta si daca nu el, atunci cine ar fi putut sa ma invete? Si de ce spun chin? Pai imaginati-va ca el a trebui efectiv sa tina toata greutatea mea, plus a bicicletei, tot timpul. Pentru ca eu ma lasam pe umarului lui de fiecare data.
Aveam momente in care reuseam sa mentin un pic linia dreapta, dar erau intr-adevar doar momente pentru ca nu durau foarte mult si imediat cadeam, iar iubitul meu trebuia sa traga de bicicleta si sa ma readuca pe linia dreapta.. :))

Dar dupa mai multe zile de "lupta" s-au vazut si ceva rezultate. Reuseam sa merg mai multe timp drept si nu mai aterizam intr-o parte, dar tot au existat probleme la start si la stop. Nu am reusit nici pana la sfarsitul verii sa pornesc de pe loc fara ca iubi sa imi tina bicicleta pana cand ma urcam. La oprire era ceva mai bine... dar adoptam o metoda mai putin corecta.. :))
Si mami stie sa mearga cu bicicleta si mi-a dat cateva lectii de am ramas uimita dar si furioasa pentru ca eu nu reuseam.
Vara aceasta sper sa mai am ocazia sa mai progresez. Dar ramane de vazut daca si iubi va mai avea rabdare. :D
Cel mai bine este sa inveti de la o varsta foarte frageda pentru ca atunci toate abilitatile se deprind mult mai rapid. Acum exista chiar si scaun de bicicleta copii si cei mici pot fi purtati in plimbarile cu bicicleta alaturi de parinti. Astfel pot prinde drag de acest sport si ii poate ajuta cu siguranta pe viitor.

Voi cat de repede ati invatat sa mergeti cu bicicleta? :)


Comentarii

  1. Ce amintiri mi-ai trezit!
    Aveam 10 ani si-mi amintesc cum ma tinea bunicul meu, alergand dupa bicicleta! Degeaba, ma temeam de momentul in care isi va lua mainile de pe sa; am cerut sa ma lase singura incat sa alung temerea asta, incat sa detin controlul; asa am invatat; am platit cazand cu abdomenul intr-un gard de sarma ghimpata; nu stiam sa intorc; opream, coboram, intorceam bicicleta si apoi pedalam iarasi!:))

    Pupici!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acum mi-ai trezit tu niste amintiri. La fel a patit si varul meu. Incerca sa invete si un alt baiat il ajuta. I-a dat drumul la un moment dat si a intrat si el intr-un gard de sarma ghimpata.. uff.. Eu nu am avut nici o astfel de cazatura. Dar si iubi alerga dupa bicicleta pentru ca imi era frica sa ma lase singura.. :D
      te pupacesc!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un concealer de calitate ascunde imperfectiunile tenului

Recenzie Carte si Film: Baiatul cu Pijamale in Dungi

CONCURS ANIVERSAR - 2 ANI de BLOGGING