De la Evolutie la Involutie

Probabil va intrebati ce este cu acest titlu.
Pai, sa va povestesc.

Imi aduc aminte cu drag de primul meu telefon. Era un Siemens A50 albastru de care eram tare mandra. Era mititel si destul de finut pentru vremea aceea. Veneam dupa o perioada in care dominau telefoanele mari - Motorola, de obicei cu antena. Imi placea telefonul chiar daca ecranul mic si portocaliu putea fi uneori obositor. :)
Dupa ceva timp, am evoluat la un Sony Ericsson k500i care avea chiar si camera foto. Imi placeau pozele pe care le facea. Cu toate ca era camera VGA, fotografiile erau clare si ma distram imortalizand diverse evenimente. Erau primele poze pe care le puteam descarca pe calculator si am tinut mult la acest telefon. Era argintiu si imi placea teribil. Pacat ca intr-una din zilele in care ma intorceam acasa, mi-a fost furat in microbuz.
A trebuit astfel sa iau un alt telefon. A urmat un LG Chocolate de care m-am indragostit efectiv. Chiar arata ca o ciocolatica si ma bucuram ca il aveam. Erau ceva probleme cu bateria pentru ca se descarca atunci cand vorbeam, dar se incarca dupa ce incetam convorbirea. A trebuit sa o schimb dar nu a mai durat mult timp. S-a rupt ceva in interior si nu l-am mai putut folosi.
Urmatorul telefon a fost un Benq-Siemens cu clapita. Era bleu si avea o floricica roz. Ce mi-a placut la acest telefon era faptul ca imi puteam face poze pe care sa le vad pe dispay-ul exterior. De obicei imi plac telefoanele colorate si deci mi-a placut mult si acesta. O problema avea. Daca uitam sa sterg mesajele si se incarca memoria, orice actiune devenea foarte dificila si fiecare meniu se incarca mai greu.
Am dat telefonul unei fetite si eu mi-am cumparat un Samsung S5230 negru de care am fost foarte incantata. Inainte sa il am, mi se parea dificil sa folosesc un telefon cu touch screen. Dar apoi mi se parea ciudat ca telefonul sa nu aiba touch screen. Dar nu m-am bucurat mult nici de el. Mi-a fost furat si acesta.
Iubitul meu a avut grija de mine si, cum se apropia Craciunul, mi-a facut cadou tot un Samsung s5230, de data aceasta La fleur. Era grena si avea o floare delicata pe spate. Acesta a fost telefonul meu preferat. Nu este ultimul model aparut pe piata, dar este tot ceea ce imi trebuie de la un telefon. Este suficient pentru necesitatile mele. Niciodata nu am dorit sa imi cumpar un telefon ultra-performant daca stiam ca nu voi folosi toate functiile pe care le detine. Prefer un telefon a carui baterie sa dureze si sa pot suna si trimite sms-uri.
Nici de data asta bucuria nu a fost mai lunga. Dupa nici macar un an, touch screen-ul s-a stricat si nu am mai putut folosi telefonul.
Din lipsa de alta solutie imediata, am revenit la un telefon vechi de-al tatalui meu, un LG pe care l-a primit la 10 lei la un abonament minim.
Am hotarat sa il pastrez pe acesta cel putin pentru moment deoarece nu risc sa imi fie furat :)) si nici nu cred ca se va strica prea rapid.
Chiar daca telefoanele Nokia m-au atras intotdeauna, mai ales acum ca au evoluat enorm, inca nu m-am decis asupra unuia. Camerele foto incorporate ne sunt mult mai la indemana, dar eu as prefera totusi un aparat foto digital pentru ca isi face mult mai bine treaba.
Imi aduc aminte de primul meu aparat foto, de miile de fotografii pe care le-am asezat frumos in cateva zeci de albume. Cum nu puteam face decat 36 de pozitii si cum dupa fiecare poza trebuia sa derulam filmul. Era ceva minunat atunci cand asteptam sa ni se developeze fotografiile. Era o surpriza fiecare poza pentru ca nu puteam sa le vizualizam inainte si sa le stergem daca nu au iesit bine.
Acum totul este posibil. E posibil sa corectam orice greseala si asta ne ajuta mult.
Astfel putem face totul cu usurinta si mult mai bine.
Evolutia exista si va fi prezenta permanent. Ceea ce astazi pare nou, maine cu siguranta va fi deja uzat moral.
Cine poate sti ce aparate electronice ne vor astepta peste doar cativa ani?


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012.