Vis de Craciun

Ninge... ninge cu fulgi mari, perfecti care se topesc in contact cu pielea mea. Intram repede in casa si pentru a ne incalzi ne asezam in fata semineului. Vapai rosietice danseaza si umbra lor se proiecteaza pe peretele alaturat. Totul e perfect... atat de frumos ca pare un vis.
Ascultam colinde in surdina si incepem sa despachetam globurile care timp de un an au stat inchise in pod.
Gasim decoratiunile pe care le-am cumparat impreuna iarna trecuta si ne amintim momentele in care cu greu ne hotaram ce sa alegem. Anul acesta am cumparat iar globuri... si stelute.... si panglica decorativa pentru bradutul nostru care rezista cu stoicism de 4 ierni.
Este o traditie pentru noi cumparatul decoratiunilor noi in fiecare an. La primul Craciun.. bradutul era foarte saracacios impodobit iar acum abia au loc toate globuletele si ne bucuram enorm privindu-l cat de mult s-a imbogatit in amintiri.
Fiecare glob este o amintire pe care bradutul o poarta cu el de 4 ani... si pe care ne-o reaminteste la fiecare Craciun... sa nu cumva sa uitam ceva.

Lumanarelele din jurul bradului sunt ca niste bijuterii cu cristale care sclipesc in intuneric si care ofera camerei spiritul de care are nevoie pentru a ne primi cu caldura in bratele sale.
Pe strada e agitatie.... oamenii se grabesc sa ajunga la cei dragi si sa petreaca impreuna seara de Ajun.
Pe geam colindatorii se vad la casele invecinate si din moment in moment ne asteptam sa bata si la noi.
Vinul rosu completeaza cu succes cadrul romantic creat si ne asteapta timid sa il degustam.

Vreau sa ne asezam la masa dar el nu ma lasa. Ma ia de mana, ma saruta si imi spune ca are o surpriza pentru mine.
Sunt surprinsa pentru ca nu ma asteptam ca surpriza sa vina inainte de dimineata de Craciun dar totusi sunt nerabdatoare sa vad ce este.
Il vad ca apare cu o cutie mare si curiozitatea mea creste. Se aude ceva in interiorul cutiei si ma grabesc sa o deschid. Uimirea mea a ajuns la cote maxime cand am vazut un minunat catelus ce ma privea din cutie cu ochii ca doua perlute negre... atat de jucausi. L-am scos imediat si l-am strans in brate.
De foarte mult timp imi doream un catelus dar nu am putut sa tin unul la bloc desi imi doream enorm.
Dar.... asta nu a fost tot... am observat ca zgarda catelusului avea prinsa de ea o cutiuta... Am intrebat ce este si... neasteptand raspunsul am desfacut cutiuta.
Ceea ce am descoperit a fost chiar si mai minunat decat catelul.... si anume o bijuterie... o bijuterie care mi-a schimbat viata.... un inel de logodna. El m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui... Am amutit pentru cateva momente dar apoi raspunsul a fost un DA atat de hotarat si plin de entuziasm.... incat am sarit in bratele lui.
Am iesit amandoi afara in noaptea ce ne incojura... o noapte atat de neagra intrerupta doar de micile sclipiri ale fulgilor de zapada.
Am simtit cum totul ma invaluia.... ca intr-o ceata densa din care nu mai puteam distinge nimic... si m-am trezit... m-am trezit din Visul meu de Craciun.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012