Sparkling Corner

Franta. 1773. O perioada in care totul era posibil. Se spune ca o vrajitoare era indragostita. Isi propusese ca asta sa nu se intample niciodata. Nici ea n-a realizat cand s-a petrecut totul. Azi o scanteie, maine se aprinde focul. Intr-o zi a realizat ca nu mai poate trai fara el. Vroia sa tina sentimentele doar pentru ea. Nu isi dorea sa se simta vulnerabila in fata nimanui. Nici macar in fata lui. Dar, in acelasi timp, il iubea prea mult. Nu mai suporta lipsa lui din viata ei. Isi dorea sa imparta totul cu el, chiar daca asta ar fi insemnat sa se expuna. Nimeni nu stia ca este vrajitoare. Daca s-ar fi aflat, ar fi fost urmarita si omorata. Dar, daca el ar fi acceptat sa faca parte din viata ei, ar fi avut doua posibilitati. Sa renunte la vraji sau sa ii spuna adevarul. Dar vrajile faceau parte din ea. Ii placea sa ii ajute pe ceilalti din umbra. Nu dorea sa renunte la asta. Trebuia sa ii spuna adevarul. Dar mai intai, trebuia sa ii vorbeasca despre iubirea ei. A asteptat ...

De cand m-am nascut, am fost imobilizat la pat. Am stat in fiecare zi in casuta mea minuscula. Nu am parasit-o nici macar pentru un moment. Parintii ne-au lasat aici, pe mine si pe fratii mei. Ei au avut mai mult noroc si au fost adoptati aproape imediat de o familie care ii trateaza regeste. Eu nu am avut aceeasi bafta. Multe persoane m-au vizitat. Uneori veneau in familie, alteori veneau doar taticii sau doar mamicile. Nu mi-au placut toate persoanele. Unii chiar nu mi-as fi dorit sa ma adopte. Incercam sa ma ascund cat mai bine, sa nu ma vada. Imi aduc aminte si acum de doamna aceea dolofana imbracata cu o haina de blana care o facea sa para si mai mare. Era fardata strident si purta cercei supradimensionati care o dezavantajau total. De parca nu era suficient, avea si un colier cu pietricele micute purtat la baza gatului (destul de mare de altfel). Sau fata aceea draguta care m-a dezamagit cand am vazut cele doua siraguri de margele de plastic pe care le purta peste gulerul ...

Ninge... ninge cu fulgi mari, perfecti care se topesc in contact cu pielea mea. Intram repede in casa si pentru a ne incalzi ne asezam in fata semineului. Vapai rosietice danseaza si umbra lor se proiecteaza pe peretele alaturat. Totul e perfect... atat de frumos ca pare un vis. Ascultam colinde in surdina si incepem sa despachetam globurile care timp de un an au stat inchise in pod. Gasim decoratiunile pe care le-am cumparat impreuna iarna trecuta si ne amintim momentele in care cu greu ne hotaram ce sa alegem. Anul acesta am cumparat iar globuri... si stelute.... si panglica decorativa pentru bradutul nostru care rezista cu stoicism de 4 ierni. Este o traditie pentru noi cumparatul decoratiunilor noi in fiecare an. La primul Craciun.. bradutul era foarte saracacios impodobit iar acum abia au loc toate globuletele si ne bucuram enorm privindu-l cat de mult s-a imbogatit in amintiri. Fiecare glob este o amintire pe care bradutul o poarta cu el de 4 ani... si pe care ne-o reamintes...