Fericire Deplina


De cand m-am nascut, am fost imobilizat la pat. Am stat in fiecare zi in casuta mea minuscula. Nu am parasit-o nici macar pentru un moment.
Parintii ne-au lasat aici, pe mine si pe fratii mei. Ei au avut mai mult noroc si au fost adoptati aproape imediat de o familie care ii trateaza regeste.
Eu nu am avut aceeasi bafta. Multe persoane m-au vizitat. Uneori veneau in familie, alteori veneau doar taticii sau doar mamicile.

Nu mi-au placut toate persoanele. Unii chiar nu mi-as fi dorit sa ma adopte. Incercam sa ma ascund cat mai bine, sa nu ma vada.
Imi aduc aminte si acum de doamna aceea dolofana imbracata cu o haina de blana care o facea sa para si mai mare. Era fardata strident si purta cercei supradimensionati care o dezavantajau total. De parca nu era suficient, avea si un colier cu pietricele micute purtat la baza gatului (destul de mare de altfel).
Sau fata aceea draguta care m-a dezamagit cand am vazut cele doua siraguri de margele de plastic pe care le purta peste gulerul camasii galbene. Prima pereche era de culoare mov. Avea elemente foarte mari prinse pe un sirag subtirel. A doua pereche de margelute, era tot mov, dar bilutele erau mai mici si putin lucioase. Am coborat privirea, pentru ca nu vroiam ca ea sa vada dezamagirea in ochii mei, dar am dat peste o bratara din acelasi set cu primele margelute. O bratara mov, foarte mare pentru mana ei, iesea chinuita de sub maneca lunga a camasii.
Imi aduc aminte si de taticul acela perfect, elegant si serios care mi-ar fi placut sa fie al meu. Asta pana cand a venit si mamica. Era imbracata cu un trening albastru si purta tenisi aurii. Ca si accesoriu avea o geanta mare din lac negru. Cand am vazut-o m-am ascuns repede. Pe cat de mult imi placea taticul, atat de mult imi displacea ea. Nu vroiam sa fiu nevoita sa o vad in fiecare zi si nu puteam intelege cum de erau impreuna. Nu se potriveau deloc. Si nici eu nu m-as fi potrivit deloc in familia lor.

Dar sa nu credeti ca doar astfel de persoane m-au vizitat. Nu! Au fost si multe momente in care mi-am dorit enorm sa fiu adoptat, dar nu s-a intamplat. Si am tot asteptat. Si inca mai astept.

Se deschide usa. Oare a venit inca o familie sa ma vada? Sper ca de aceasta data sa fie persoane dragute, elegante si sa ma placa si pe mine. Imi doresc parinti frumosi care sa ma pretuiasca. Imi doresc sa ajung in familia lor intr-un moment unic, un moment memorabil.

Prima dorinta este indeplinita. Sunt frumosi, eleganti, stilati si rafinati. Sper doar sa ma si placa.
Mamica e imbracata superb. Poarta o rochita neagra, simpla, pana la genunchi. Este conica si are maneca scurta. Poarta doar cercei si o bratara. Dar nu are nevoie de mai mult. Less is more. Regula este perfect aplicata de ea.
Cerceii finuti din argint cu perla se aseaza minunat pe urechea mamicii si i se potrivesc de excelent. Parca ar fi creati special pentru ea. Dar... ia stai, sunt fratiorii mei mai mici. Cat ma bucur sa ii revad. Acum imi doresc si mai mult sa fiu pe placul parintilor. Daca as putea, as striga tare sa ma ia si pe mine cu ei.


Fratiorii mei imi fac un semn. Imi arata sa privesc in jos. Ma uit repede la bratara ce completeaza tinuta mamicii. E atat de frumoasa si imbratiseaza delicat incheietura ei. Acum stiu de ce fratiorii mei mi-au facut semn. Este sora mea mai mare. Ma simt atat de bine ca macar pentru cateva minute suntem toti impreuna.



Parintii arata spre mine si vorbesc ceva intre ei. Speranta nu ma paraseste si ma rog sa ma aleaga pe mine din multitudinea de inele de logodna. Imi stiu calitatile si stiu ca as arata superb pe mana ei.
Stapana mea ma scoate din camaruta in care am zacut pana acum si mamica ma priveste mai de aproape. Se pare ca ma place. Stralucesc cat pot eu de frumos in speranta ca se va opri la mine.
Se consulta cu taticul si.... da... trucul meu a functionat.
In sfarsit!
Stapana ma imbraca frumos, de sarbatoare, ma aseaza intr-o cutiuta pe care scrie LuxuryGifts  si ma ofera noii mele mamici.
Ma bucur atat de mult ca dupa atatia ani ma reintalnesc cu familia mea si ca de acum inainte nu ne vom mai desparti.
Abia astept sa imi cunosc noua casa si noii colocatari. Cred ca ne vom intelege foarte bine pentru ca mamica stie cum sa ne imbine si stie cum sa formeze perechile perfecte.

Multumesc mami ca m-ai ales pe mine!



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ieftin si Bun: Apa micelara Garnier (Review)

Produse Interesante in Brosura Avon C2/2017

HAUL: Carti (All, Emag, Nemira, Reader's Digest)