Peste 5 ani

De multe ori stau si ma gandesc cum voi fi peste 5 ani.
Voi fi terminat facultatea si voi fi rezident anul I la chirurgie generala. Voi fi casatorita si probabil voi avea si un bebe scump care va fi febletea mea.
Dar oare voi face fata unei vieti profesionale aglomerate si unei vieti persoanale la fel?
Imi doresc sa se impleteasca ambele frumos dar pentru asta e nevoie de anumite sacrificii... dar nu.. nu sunt sacrificii .. sunt doar anumite elemente necesare pentru o viata implinita atat pe plan profesional cat si pe plan extraprofesional.

Imi doresc foarte mult ca sotul meu sa ma ajute si sa ma inteleaga de fiecare data cand apare cate o urgenta, pentru ca fara el nu cred ca as reusi sa am o viata personala implinita.
Jobul pe care urmeaza sa il am este cel pe care mi l-am dorit mereu. Sa ii ajut pe cei care au nevoie de ajutorul meu, e visul meu si al oricarui student la medicina (asa imi place sa cred).
Cred ca o sa se intample de multe ori sa raman peste program, sa fiu chemata de acasa pentru anumite urgente, mai ales in rezidentiat, dar asta e o componenta necesara pentru o cariera asa cum imi doresc. Bineinteles ca aceste situatii vor fi doar ocazionale pentru ca nu imi doresc sa imi vad familia doar cateva minute/ore pe zi. Vreau sa imi vad copilul crescand, sa ma bucur de el pentru ca timpul nu ne iarta si nu ne lasa sa zabovim in anumite momente.
Dar daca partenerul e alaturi de tine, te intelege, te sustine si te ajuta, totul e mult mai usor si parca evenimentele decurg asa cum trebuie, fara prea mari dificultati.

Intr-o familie, partenerii trebuie sa isi inteleaga unul altuia viata profesionala. Trebuie sa fie constienti ca uneori trebuie sa puna si jobul pe un loc prioritar. Sunt anumite situatii in care obligatia nu te lasa sa actionezi asa cum ti-ai fi dorit. Datoria fata de pacienti (in cazul meu) trebuie respectata si trebuie sa le fii si lor alaturi atunci cand au nevoie de tine.

Consider ca un echilibru intre viata profesionala si cea extraprofesionala e ceea ce caut. Dar probabil balanta va inclina talerul familiei ceva mai mult.. :D
Chiar daca imi place mult ceea ce fac si ceea ce voi face pe viitor, nu exista nici un obstacol atunci cand vine vorba de familie, mai ales daca sunt anumite probleme, urgente sau evenimente unice. Cum spuneam mai devreme, vreau sa ma bucur de ei, de sot si de copil/copii pentru ca pana la urma ei imi vor fi mereu alaturi si ma vor ajuta sa ma ridic dupa fiecare deceptie. Ei sunt cei la care ma voi intoarce in fiecare seara si cei pe care poate ii voi impovara cu toate probleme legate de job. Ei ma vor asculta si ma vor ajuta sa trec peste obstacole. Ei vor fi totul.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012