Inspirație

 Își aducea cu drag aminte de perioada copilăriei ei. Își aducea aminte de momentele în care mama era pentru ea întreg universul. Și acum este, doar că atunci o vedea ca pe ceva aproape ireal. De fiecare dată când o vedea că se aranjează, își imagina că așa va face și ea când va crește. Abia aștepta să i se permită să folosească toate acele minunății care o transformau pe mămica ei într-o zeiță.
 Se uita în oglindă și vedea doar o fetiță murdară pe față și care de cele mai multe ori se juca în grămada de nisip din fața blocului. Si simțea bine cu ceilalți prieteni și împreună construiau castele și căsuțe din nisip. Căutau chiar și ornamente pentru construcțiile lor, pentru a le umple de culoare și veselie. 
 Bătea mingea cât era ziua de lungă și renunța la ea doar când era atât de întuneric încât nu o mai putea vedea. Era mai mult genul băiețesc decât fetița finuță cu pampoane în păr. Chiar avea o colegă ce purta mereu fundițe și rochițe atunci când ieșea la joacă. Nicioadata nu a putut înțelege cum putea să se joace fără să se murdărească, sau fără să își deranjeze coafura aleasă cu grijă de mămica ei. Nu îi plăcea acea fată. Se prefera pe ea de mii de ori. Nu pentru că era egoistă, ci doar pentru că știa să se joace. Se bucura de fiecare julitură nouă și concura cu ceilalți prieteni. De fiecare dată când ajungea acasă, mama ei o lua pe sus până la baie, pentru a nu lăsa dâră de nisip prin casă. În fiecare zi avea câte o rană nouă, dar asta nu o împiedica să se joace la fel ca înainte. 

 Dar avea momente în care își dorea să fie ca mama ei. Își dorea să fie feminină, își dorea să fie elegantă. Dar nu atunci. Nu era încă momentul. Dar peste câțiva ani se visa o domnișoară plină de rafinament, și de ce nu, chiar cochetă.
 Lenjeria mamei ei, era un subiect tabu. Știa că aceasta era la fel de distinsă precum femeia care o purta, dar pentru ea era doar un mister. Mama ei a făcut să fie așa. Îi spunea mereu că o domnisora nu trebuie să își arate lenjeria. Și asta i s-a întipărit bine în memorie. Dar întotdeauna își imagina. Încerca să țeasă în memorie toate hăinuțele pe care le-ar fi purtat ea, femeia cea mai importantă din viața ei, femeia de la care s-a inspirat mereu. Își imagina hăinuțele, de la cele mai intime, până la jachetele pe care mama ei le purta cu atâta eleganță. 
 Nu de mult, a intrat într-un magazin de lenjerie intimă, un magazin cu tradiție. A rămas uimită de toate modelele pe care le putea găsi acolo, dar în special de o anumită colecție.

  A privit-o și s-a gândit la mama ei. Exact așa își imagina, copil fiind, lenjeria ei. Creată doar din materialele cele mai fine, din mătasea cea mai prețioasă și bineînțeles decorata cu nelipsita dantelă. Toate aceastea îi ofereau o imagine regală, așa cum era de fiecare dată mama ei. 
 Noua colecție Jolidon, Passion Garden i-a readus în memorie imaginea femeii care a inspirat-o. A revăzut-o exact cum era în urmă cu mulți ani. Gingașă, dar în același timp sigură pe ea. Nu exista nimic ce ar fi putut să o doboare, cel puțin așa credea atunci. De fapt, și acum mama ei este o femeie puternică, o femeie căreia i s-ar potrivi încă, o lenjerie cu iz retro. 
 Așa își dorea și ea să fie. Un exemplu pentru fiica ei. Își dorea ca și aceasta să o privească plină de admirație, așa cum ea își privea de fiecare dată mama. Dorea să fie măcar jumătate din acea femeie care i-a călăuzit pașii și a făcut-o să devină eleganță pură, când ea nu era decât un băiețel ce purta codițe. 


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.