Petreceri pentru cei mici
Buna, fetelor!
Stau uneori si imi aduc aminte de copilarie si inevitabil devin nostalgica.
Chiar zilele trecute am gasit cateva amintiri care m-au facut sa retraiesc momente de atunci. Mi se facuse dor si am scos toate albumele de fotografii si le-am luat pe toate la rand impreuna cu mama mea. Am ras si ne-am amuzat pe seama lor. Chiar daca unele momente nu au fost neaparat vesele, simpla lor aducere aminte a generat sensimente de bucurie.
Am gasit si o agenda in care pastrez inca amintiri de la colegele mele din scoala generala. In clasa a 8a ne-am facut toate aceste agende cu amintiri. Fiecare colega a scris cateva ganduri in agendele celorlalte si nu stiu daca ele le mai pastreaza inca, insa stiu sigur ca eu nu le-as putea arunca vreodata.
Am petrecut cateva ore citind gandurile pe care mi le-au transmis atunci.
Desi acum viata ne-a despartit, iata ca exista aceste mici amintiri, scrise intr-o agenda poate uitata intr-un colt pentru multi ani, dar care odata descoperita, si scoasa de la naftalina, reuseste inca sa imi starneasca sentimente foarte placute.
Prietenii lasate in urma, timp scurs, momente frumoase si altele mai putin frumoase, orice viata de om se petrece in aceasta maniera.
Ma uit la copiii de astazi si ii vad diferiti de noi. Dar nu pe toti. Ma bucur mult atunci cand le aud rasetele in spatele blocului si stiu ca ei ne-au luat locul acum. Cand ii aud cum striga si se bucura. Nu ma deranjeaza zgomotul asa cum pe unii vecini ii deranjam noi atunci cand eram mici. Eu stiu ca am fost odata ca ei si ma bucur ca inca mai sunt copii care isi traiesc astfel copilaria.
Cand ii vad cum se joaca Patratica in acelasi careu pe care il desenam si noi de fiecare data, mai ca imi vine sa cobor repede si sa le dau o mana de ajutor. Sau sa ma asez la rand si sa astept sa intru si eu in joc.
Imi aduc aminte de petrecerile pe care le dadeam noi atunci cand eram copii. Imi aduc aminte cum dansam pana tarziu si ne jucam diverse jocuri. Sunau parintii invitatilor la zilele onomastice si abia reuseau sa ii smulga pe cei mici din mrejele distractiei. Totul era insa simplu. Fara prea multe detalii. Dar totul era extrem de frumos si noi am simtim ca am trait.
Acum cei mici au parte de alt tip de petreceri. Parintii invita animatori petreceri copii Bucuresti care sa le amuze odraslele. Sunt bineveniti oricand si chiar ma bucura aceasta evolutie.
Desi sunt multe aspecte ingrijoratoare la evolutia juniorilor, acesta nu este unul dintre ele. Distractiile pentru cei mici sunt multe si daca se petrec la departare de calculatoare si de alte gadgeturi, atunci sunt mai mult decat potrivite.
Vreau sa ii stiu pe copii ca se distreaza afara, ca se distreaza alaturi de ceilalti copii de varsta lor si nu singuri, in fata calculatorului.
Eu cu siguranta asa o sa imi educ prichindeii.
Stau uneori si imi aduc aminte de copilarie si inevitabil devin nostalgica.
Chiar zilele trecute am gasit cateva amintiri care m-au facut sa retraiesc momente de atunci. Mi se facuse dor si am scos toate albumele de fotografii si le-am luat pe toate la rand impreuna cu mama mea. Am ras si ne-am amuzat pe seama lor. Chiar daca unele momente nu au fost neaparat vesele, simpla lor aducere aminte a generat sensimente de bucurie.
Am gasit si o agenda in care pastrez inca amintiri de la colegele mele din scoala generala. In clasa a 8a ne-am facut toate aceste agende cu amintiri. Fiecare colega a scris cateva ganduri in agendele celorlalte si nu stiu daca ele le mai pastreaza inca, insa stiu sigur ca eu nu le-as putea arunca vreodata.
Am petrecut cateva ore citind gandurile pe care mi le-au transmis atunci.
Desi acum viata ne-a despartit, iata ca exista aceste mici amintiri, scrise intr-o agenda poate uitata intr-un colt pentru multi ani, dar care odata descoperita, si scoasa de la naftalina, reuseste inca sa imi starneasca sentimente foarte placute.
Prietenii lasate in urma, timp scurs, momente frumoase si altele mai putin frumoase, orice viata de om se petrece in aceasta maniera.
Ma uit la copiii de astazi si ii vad diferiti de noi. Dar nu pe toti. Ma bucur mult atunci cand le aud rasetele in spatele blocului si stiu ca ei ne-au luat locul acum. Cand ii aud cum striga si se bucura. Nu ma deranjeaza zgomotul asa cum pe unii vecini ii deranjam noi atunci cand eram mici. Eu stiu ca am fost odata ca ei si ma bucur ca inca mai sunt copii care isi traiesc astfel copilaria.
Cand ii vad cum se joaca Patratica in acelasi careu pe care il desenam si noi de fiecare data, mai ca imi vine sa cobor repede si sa le dau o mana de ajutor. Sau sa ma asez la rand si sa astept sa intru si eu in joc.
Imi aduc aminte de petrecerile pe care le dadeam noi atunci cand eram copii. Imi aduc aminte cum dansam pana tarziu si ne jucam diverse jocuri. Sunau parintii invitatilor la zilele onomastice si abia reuseau sa ii smulga pe cei mici din mrejele distractiei. Totul era insa simplu. Fara prea multe detalii. Dar totul era extrem de frumos si noi am simtim ca am trait.
Acum cei mici au parte de alt tip de petreceri. Parintii invita animatori petreceri copii Bucuresti care sa le amuze odraslele. Sunt bineveniti oricand si chiar ma bucura aceasta evolutie.
Desi sunt multe aspecte ingrijoratoare la evolutia juniorilor, acesta nu este unul dintre ele. Distractiile pentru cei mici sunt multe si daca se petrec la departare de calculatoare si de alte gadgeturi, atunci sunt mai mult decat potrivite.
Vreau sa ii stiu pe copii ca se distreaza afara, ca se distreaza alaturi de ceilalti copii de varsta lor si nu singuri, in fata calculatorului.
Eu cu siguranta asa o sa imi educ prichindeii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu